(Alcătuire a Egumenei Isidora Aghierotheitissa)
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum și pururea și în vecii
vecilor.
Strana:
Amin.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni
din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa
mea o calcă in picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din
veacuri. Mâhnit este duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele,
sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul
meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară
în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi
calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de
vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti
Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din
necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi
cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu
este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele
Domnului. (de 4 ori)
Glasul 4 Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce…
Cu cuget viteaz precum Iov ai răbdat
lepra trupului tău, Nichifore, curățind strălucit a sufletului haină. Scara
virtuților desăvârșit o ai urcat ajungând, prin a ta nevoință, la viețuirea
Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Ție se cuvine slavă, Treime de o
ființă.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Rănile trupului le purta, ca un alt Iov, cu multă răbdare, Nichifor Leprosul și precum aurul a strălucit. Preasfintelor sale Moaște să ne închinăm, căci revarsă har preadulce de minuni, și acum aflat-a mare îndrăzneală a mijloci către Domnul.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de
Dumnezeu:
Nu vom tăcea,
Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de
nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea
nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de tine,
Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor
Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de
păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut,
aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că
iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată
adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai
arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos
decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor
oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate
fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi
duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta,
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale,
şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale,
şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de
sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de
dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va
urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească
zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi
arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
CANONUL
al cărui acrostih, în greacă, este:
„Bucură-te, Nichifore,
strălucirea cea nouă a leproșilor”.
Cântarea 1 (glasul 8). Apa trecând-o ca pe uscat…
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Pe vasul curat al harului, mai alb la
suflet decât toată zăpada, pe Nichifor Leprosul veniți toți în imne preacurate
să îl mărim.
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Pe pecetea iubirii cea sfințită, pe
cel ce a străbătut drumul credinței cu vitejie, întru nădejdea Împărăției de
sus, acum pe Nichifor Leprosul să îl fericim.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Cu sudorile cuvioasei petrecerii tale,
dumnezeiescul tău suflet, Nichifore, cu adevărat făcându-l decât aurul mai
strălucit, spre Dumnezeu mâinile tale ai întins.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Graiurile negrăite ale lui Gavriil,
auzindu-le, Fecioară Preasfântă, cu toată supunerea, ai născut lumii pe
Dumnezeu și neascultarea Evei ai îndreptat.
Cântarea 3. Doamne, Cel ce ai făcut…
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Din Creta ai răsărit ca un nou soare
și tot pământul îl înnoiești cu bună cuviință cu razele viețuirii tale, fiule
al luminii, Nichifore, și pururea risipești negura patimilor.
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Cu înțelepciune ai străbătut calea
îngustă a monahilor, cu toată răbdarea, preafericite, viețuind, și cetele celor
fără de trup ajungându-le, Nichifore, în trup fiind, cu adevărat schima
îngerească ai cinstit.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Hristos, Cel Ce ține marea nemăsurată
a tămăduirilor și prin boală îi învață pe cei care pe care îi primește ca pe
niște fii adevărați, ți-a dat, Nichifore, lepra trupului tău, ca o
încredințarea a dragostei.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Fecioară, ceea ce ești, întocmai cu
numele, Stăpână a toată lumea, sufletul meu robit de păcate, arată-l, cu rugile
tale de maică, mai presus de patimi, ridicându-l iarăși la slava mea dintâi.
Vindecă, ale noastre patimi cu
rugăciunile tale, Nichifore, cel ce cu vitejie ai îndurat lepra trupului tău,
ajungând la măsura desăvârșită a răbdării.
Caută cu milostivire, Preacântată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel
cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Ectenia și sedealna
Glasul 2. Ceea ce ești rugătoare caldă…
Durerile îndelungate ale leprei ai
îndurat, cu suflet viteaz și cuget răbdător, lui Dumnezeu aducând cântare
bucuros, Nichifore, și slăvind neîncetat, cu buze curate, dumnezeiasca
bunătate.
Cântarea 4. Auzit-am, Doamne…
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Plăcerile trupului, Nichifore, le-ai
omorât, cu toată înfrânarea viețuind, iar duhul dumnezeiește l-ai înviat.
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Nume având întocmai cu chemarea cea
cerească, fericite Nichifore, ai biruit toate taberele vrăjmașului.
Slavă Tatălui și Fiului
și Sfântului Duh.
Orbirea ochilor tăi îndurând-o,
Nichifore, înăuntrul tău vedeai strălucirile Sfântului Duh și lumina
neapropiată cu raze scânteietoare.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Graiurile proorocilor cele despre
tine, Preacurată, s-au împlinit, căci fără ispită bărbătească ai născut pe Cel
pe Care de demult mai înainte L-au vestit.
Cântarea 5. Luminează-ne pe noi…
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Așezat-ai mintea ta pe piatra Domnului
tău, Nichifore; de aceea ai rămas tare ca un diamant și de dureri nu te-ai
temut.
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Lepra trupului, precum Iov, ai
răbdat-o; de aceea strălucești, Nichifore, cu sufletul, mai mult decât aurul și
argintul de mare preț.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Pus-ai nădejdea ta în Dumnezeu, Cel Ce
este Ocrotitorul orfanilor și al văduvelor, cu părintească îndurare, și de la
El ai aflat ajutor.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Turn întărit împotriva vrăjmașilor
ești, Stăpână, nimicind meșteșugirile lor, ca ceea ce ai născut pe Cel Ce are
putere nemăsurată.
Cântarea 6.
Rugăciunea mea…
Sfinte al lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi.
Întărit de harul lui Dumnezeu,
împotriva patimilor pământești, Nichifore, boala trupului tău ai primit-o ca pe
un dar al iubirii lui Dumnezeu Care dorește mântuirea oamenilor din nemăsurată
îndurare.
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Ca pe o făclie a Treimii așezată pe
munte de știm, Nichifore, ce lin răspândește tuturor lumina și strălucirea
Duhului, cea care risipește negura patimilor și luminează marginile lumii.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Biruit-ai semețiile vrăjmașului,
Nichifore, cu dumnezeiasca ta smerenie, căci cu suflet mulțumitor ai primit
durerile și rănile trupului tău și cu adevărat te-ai făcut nemăsurat mai alb
decât zăpada.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Pântecele tău cel sfânt s-a făcut mai
desfătat decât cerurile, Marie, căci a încăput pe Dumnezeu pe Care nu Îl
cuprind marginile cerului. Pe Acela roagă-L, ca o maică, să mă izbăvească de
strâmtorarea patimilor.
Vindecă, ale noastre patimi cu
rugăciunile tale, Nichifore, cel ce cu vitejie ai îndurat lepra trupului tău,
ajungând la măsura desăvârșită a răbdării.
Curată,
care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă,
roagă-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Ectenia
Condacul 1.
Pe nevoitorul înfrânării cel prea viteaz, pe diamantul
neclintit al răbdării, cel încercat în suferința bolii, care astfel pe Dumnezeu
L-a slăvit, pe Nichifor Leprosul să-l lăudăm, zicând: Bucură-te, cel ce porți numele biruinței.
Cu osârdie să cântăm neprihănita viețuire pe pământ a lui
Nichifor cel Lepros și, lăudând râvna lui cea cerească, să strigăm cu glas
îngeresc așa:
Bucură-te, al alegerii vas;
Bucură-te, mir înmiresmat;
Bucură-te, a Bisericii mlădiță înflorită;
Bucură-te, a Evangheliei roadă îmbelșugată;
Bucură-te, cel ce glasul Domnului care te-a chemat l-ai
ascultat;
Bucură-te, cel ce crucea pe umeri din copilăriei ai
purtat;
Bucură-te, cel ce prin lepră ca aurul te-ai curățit;
Bucură-te, cel ce mai mult decât zăpada după cuviință
te-ai albit;
Bucură-te, candelă neadormită a luminii dumnezeiești;
Bucură-te, fântână nesecată a darurilor cerești;
Bucură-te, bărbat al alesei chemării;
Bucură-te, părinte al îmbelșugatei îndurări;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
2.
De povara trândăviei și întunericul patimilor ai fugit,
Nichifore Leprosule, și, lumina nepătimirii dobândind și de aripile Duhului
fiind ridicat, ai alergat la lăcașurile cerești unde Domnului Dumnezeu strigai
cu cuget treaz: Aliluia.
De bunăvoie, Nichifore Leprosule, din copilărie ai
alergat la Hristos și cu osârdie ai ridicat crucea pe umerii tăi, urmându-I
neîmpiedicat până la sfârșit. De aceea și noi cu bucurie strigăm:
Bucură-te, al Domnului slujitor;
Bucură-te, al demonilor nimicitor;
Bucură-te, al dreptății ucenic înțelepțit;
Bucură-te, că judecățile lui Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, al mărețiilor Edenului scriitor;
Bucură-te, al răsplăților cerești moștenitor;
Bucură-te, pecetea de neșters a stăruinței;
Bucură-te, temelia dumnezeieștilor nevoințe;
Bucură-te, candelă de aur cu foc luminos;
Bucură-te, liră cu viers dulce și preafrumos;
Bucură-te, părinte Nichifor, podoaba leproșilor;
Bucură-te, Cuvioase de Dumnezeu văzător,toiagul orbilor;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
3.
Cu lacrimi, privegheri, rugăciuni și postire te-ai
apropiat de Domnul Dumnezeu, Nichifore Leprosule pururea pomenite, și cu El
vorbind mereu de aproape, ca un prieten cu prietenul său, după cuviință îi
aduceai cântare, strigând: Aliluia.
„Din dragoste pentru Tine, Făcătorule de bine,
Mântuitorul meu, rabd fără cârtire durerile grele ale trupului meu, ca să urmez
jertfa Ta pe Cruce”, strigai, o, Leprosule Nichifore. Iar noi, urmând dăruirea
ta, îți strigăm cu mulțumire acestea:
Bucură-te, Atlas al răbdării;
Bucură-te, temelie a bărbăției.
Bucură-te, al monahilor călăuză nerătăcită;
Bucură-te, dreptar de viețuire monahală și pildă;
Bucură-te, cel ce patimile stricătoare de suflet le-ai
ucis prin nevoință;
Bucură-te, cel ce puterile sufletești ta le-ai înviat
prin umilință;
Bucură-te, cel ce chipurilor viețuirii îngerești ai
râvnit;
Bucură-te, cel care pe calea strâmtă și anevoioasă ai
pășit;
Bucură-te, carte care dragostea către Dumnezeu adeverește;
Bucură-te, bici care înșelăciunea vrăjmașului o stârpește;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut roua cugetătoare din Ermon;
Bucură-te, cel ce ai adunat bogăție în tainicul Sion;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
4.
Încingând, Nichifore, în chip cugetător, mijlocul tău cu
brâul asprei înfrânării, ai omorât patimile trupului tău, trăind în lume ca
unul fără de trup, și, iubitor al viețuirii îngerești făcându-te, cu Îngerii Îl
slăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia.
Strălucit-ai foarte, o, Nichifore Leprosule, cu
frumusețea slavei tale dumnezeiești, luminând Biserica lui Hristos. Împodobit
cu cununa cinstei celei alese, ne umpli de mirare, încât cu dorire îți strigăm
așa:
Bucură-te, a Cretei bucurie;
Bucură-te, a Hiosului podoabă;
Bucură-te, cel ce ai urât lanțul cel greu al lumii;
Bucură-te, cel ce ai purtat sfânta schimă îngerească;
Bucură-te, că spre mângâierea credincioșilor ai deschis a
ta gură;
Bucură-te, că buzele ți-ai deschis spre învățătura cea
bună;
Bucură-te, al viei dumnezeiești credincios lucrător;
Bucură-te, al ogorului Domnului bun semănător;
Bucură-te, cel ce ai aflat a virtuților sufletului
filozofie;
Bucură-te, cel ce ai pătruns a mărețiilor cerești
teologie;
Bucură-te, cel ce făceai rugăciuni zi și noapte;
Bucură-te, cel ce mulțumeai lui Dumnezeu pentru toate.
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
5.
Semne și minuni mai presus de fire săvârșeai, prin
lucrarea minunată a lui Dumnezeu, Nichifore Leprosule pururea pomenite. Căci
te-ai ridicat deasupra pământului, stând multă vreme înălțat, unde aduceai laudă
lui Dumnezeu cel din ceruri, cântând din inimă cu sârguință: Aliluia.
Să vedem vitejia lui Nichifor cel Lepros, pe care vreme
de mulți ani a arătat-o, închis în spitalul de leproși din Hios. Și,
minunându-ne de răbdarea lui, să strigăm din inimă așa:
Bucură-te, Nichifore pururea pomenite;
Bucură-te, nevoitorule neclintite;
Bucură-te, cel ce nevoințelor lui Iov ai urmat;
Bucură-te, cel ce în arena leproșilor ai răbdat;
Bucură-te, că ceata noilor asceți ai împodobit;
Bucură-te, că pe calea tuturor cuvioșilor ai pășit;
Bucură-te, că ai cunoscut bogăția marilor daruri;
Bucură-te, că ai adunat comoara cereștilor bunătăți;
Bucură-te, cel ce nădejdea cea bună în schimb ai luat;
Bucură-te, cel ce dragostea lui Dumnezeu a împărtăși ai
învățat;
Bucură-te, cel ce ai răsărit din Creta cu strălucire;
Bucură-te, cel care lin luminezi întreaga zidire;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
6.
Câștig socoteai durerile trupului, fericite Nichifore
Leprosule, și, precum Iov, îi mulțumeai din inimă lui Dumnezeu, slăvind a Lui
milă și nemăsurata iubire de oameni, și cântai cu osârdie cântarea de
mulțumire: Aliluia.
Cuvinte deșarte nu aveai pe buzele tale, Părinte de
Dumnezeu înțelepțite Nichifore, pentru că ai iubit tăcerea ca pe o comoară și
cu slovele rugăciunii te îndeletniceai. Dar cu sfaturile tale folositoare pe
credincioși îi întăreai și acum pe toți ne înveți cu încredințare a striga ție:
Bucură-te, primăvară a bunei credințe;
Bucură-te, floare a adevărului;
Bucură-te, că te-ai făcut lui Dumnezeu lăcaș sfințit;
Bucură-te, că din cer ploaia harului ai primit;
Bucură-te, slujitor osârdnic al poruncilor sfinte;
Bucură-te, cel ce ai pătruns ale Scripturii înțeleptele
cuvinte;
Bucură-te, că ai luat răsplățile nestricăcioase după
vrednicie;
Bucură-te, că în lăcașurile drepților te sălășluiești
întru mărire;
Bucură-te, căci Crucea Domnului, ca pe un toiag ai luat;
Bucură-te, cel ce pe calea cuvioșiei bine ai umblat;
Bucură-te, al Bisericii fiu, prietenul lui Hristos;
Bucură-te, al înțeleptului Antim ucenic credincios;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
7.
Cât sunt de dulci, cu adevărat, mai mult decât mierea și
fagurele cuvintele Evangheliei pe care le aveai mereu pe buzele tale, Părinte
Nichifore de Dumnezeu înțelepțite. Totodată Psaltirea lui David o citeai și
împreună cu el strigai cu bucurie Domnului tău cântarea de mulțumire: Aliluia.
Nard ales și de preț aduceai din inimă lui Hristos,
Nichifore, darul multelor tale lacrimi. Căci cu virtutea umilinței te-ai
îmbogățit, plânsul îl aveai tovarăș nedespărțit, iar amintirea morții îți era
mângâiere. De aceea și acum ne mângâi pe noi cei ce te pomenim și cu dorire îți
strigăm ție mereu:
Bucură-te, prietenul liniștirii;
Bucură-te, cunoscătorul înfrânării;
Bucură-te, râu îmbelșugat de daruri minunate;
Bucură-te, ocean adânc de minuni nenumărate;
Bucură-te, cel ce sprijini pe cei de furtuni clătinați;
Bucură-te, cel ce bucuri pe cei cumplit înviforați;
Bucură-te, icoană a împreună-pătimirii de Dumnezeu
pictată;
Bucură-te, al purtărilor celor bune pildă adevărată;
Bucură-te, că vorbeai cu Dumnezeu ca și cu un prieten adevărat;
Bucură-te, că de El prin dragoste te-ai apropiat;
Bucură-te, pildă a ascultării adevărate și desăvârșite;
Bucură-te, cunoscător al petrecerii celei bune și
neprihănite;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
8.
Străin te-ai făcut de lucrurile lumii, o, Nichifore,
depărtându-te de bună voie și sălășluindu-te în casa Domnului tău, căci ai
cunoscut îndurarea Sa părintească. De aceea, ca un fiu, îi aduceai dragostea ta
și cu bucurie cântai cântarea cuvenită: Aliluia.
Lumina ochilor trupului tău, datorită leprei treptat pălea,
Nichifore, și ai ajuns până la suferința desăvârșitei orbiri. Dar frumusețea
lui Dumnezeu cea negrăită o vedeai, a Cărui icoană o arăți celor ce cu credință
strigă ție cu dorire acestea:
Bucură-te, leagăn al bunei cuviințe;
Bucură-te, a sfeșnicului strălucire;
Bucură-te, cel ce inimile credincioșilor întărești;
Bucură-te, cel ce negura patimilor risipești;
Bucură-te, cel ce înveți pașii căii celei drepte;
Bucură-te, cel ce arăți ale urcușului dumnezeiesc trepte;
Bucură-te, trâmbiță ce răsună învățăturile dumnezeiești;
Bucură-te, liră ce viersuiește cântările îngerești;
Bucură-te, al Bisericii strălucit mărgăritar;
Bucură-te, al Împărăției cerești cetățean;
Bucură-te, cel ce bine în casa lui Dumnezeu ai semănat;
Bucură-te, cel ce roade tainice din belșug ai secerat;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
9.
Bogat în milă și îndurare fiind, cu dragoste
împreună-pătimitoare ai sprijinit pe cei ce pătimeau cumplit, Nichifore, și
tuturor ai împărtășit comoara iubirii tale, ca un fiu al lui Dumnezeu cel
iubitor de oameni, Căruia cântarea iubirii tale îi aduceai în psalmi de laudă: Aliluia.
Ca un trandafir frumos și desfătător, ai înflorit în
insula Creta, o, Nichifore, și zidirea toată ai înmiresmat cu mirul
dumnezeieștii tale viețuiri. Iar acum înmiresmezi și simțirile sufletului
nostru ale celor ce cu credință îți strigăm acestea:
Bucură-te, crin al Bisericii;
Bucură-te, dar al ospățului;
Bucură-te, a iubiri lui Hristos frumusețe potrivită;
Bucură-te, a sfintelor virtuți desfătare neprihănită;
Bucură-te, cel ce cu lacrimile tale udai așternutul tău;
Bucură-te, cel ce ai aflat izvorul bucuriei înlăuntrul tău;
Bucură-te, căci ca o pasăre a pustiului privegheai;
Bucură-te, că nevoințele în chilie le răbdai;
Bucură-te, a neagonisirii pecete de neșters;
Bucură-te, putere a smereniei cu adânc înțeles;
Bucură-te, chitară cu multe strune a Duhului Sfânt;
Bucură-te, alăută cu viers dulce a dumnezeiescului cânt;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
10.
Saltă, insulă Creta, și ca o mamă te bucură la pomenirea
lui Nichifor Leprosul. Căci pe acesta l-ai adus Domnului Dumnezeu, ca pe o
floare cugetătoare plină de sfântă mireasmă, de care desfătându-ne, ne bucurăm
și în Biserici cântăm cântarea: Aliluia.
Cine poate povesti în cuvinte, după măsură, răbdarea ta, o,
Nichifore Leprosule? Căci tu ai purtat crucea bolii, fără a fi copleșit de
povara durerilor, până ce ai intrat în bucuria celor drepți împreună cu care
îți strigăm cu bucurie:
Bucură-te, cel ce strălucești între cei drepți;
Bucură-te, cel ales între cuvioși;
Bucură-te, făclie pe munte așezată și dătătoare de lumină;
Bucură-te, candelă dumnezeiască de untdelemn plină;
Bucură-te, că de furtuna patimilor înțelepțește ai fugit;
Bucură-te, că ai ajuns cu bine la limanul liniștit;
Bucură-te, oglindă ce răsfrânge lumină nouă și
dumnezeiască;
Bucură-te, organ cu armonie frumoasă și cerească;
Bucură-te, că ai albit tunica urâtă a stricăciunii;
Bucură-te, că ai purtat haina bucuriei celei mai bune;
Bucură-te, cel neprihănit în viețuire și fără pată în
purtare;
Bucură-te, cel ales în petrecere și folositor în cuvinte;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
11.
Nu ai dat somn ochilor tăi nicidecum, nici genelor tale
dormitare, fericite Nichifore Cuvioase, ci ziua și noaptea vorbeai cu Dumnezeu
ca un prieten, aducându-I cântare neîncetat. Stăruind în cereri și rugăciuni,
din adâncul inimii strigai: Aliluia.
Păzitor al poruncilor Domnului ai fost, întru cunoștință
plinindu-le, ca o slugă bună, Nichifore. De aceea și talantul dat ție l-ai
înmulțit și ai auzit din gura Stăpânului: „Intră în Rai!”. Iar acum auzi laude
și de la noi, cei ce după cuviință îți zicem:
Bucură-te, cel vrednic de laude;
Bucură-te, cel căruia se cuvin cununi;
Bucură-te, cel minunat între Părinți și Drepți;
Bucură-te, cel ales între moștenitorii Domnului;
Bucură-te, că averea cea bună ai păzit;
Bucură-te, că locuirea în Eden ai pecetluit;
Bucură-te, Cuvioase de Dumnezeu înțelepțit, asemenea cu
Îngerii;
Bucură-te, stâlp al Bisericii de o lumină cu stelele;
Bucură-te, al slavei vlăstar adevărat și vestit;
Bucură-te, căci cu Sfintele Daruri cu dragoste te-ai
împărtășit;
Bucură-te, că lui Dumnezeu ca un fiu Tatălui său ai
slujit;
Bucură-te, că ascultarea cea bună i-ai arătat lui Antim.
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței!
12.
Har peste har făcător de minuni ai primit din belșug de
la Dumnezeu, Nichifore. De aceea vindeci, cu rugăciunile tale, bolile celor în
neputință; sprijinitor prea milostiv ești celor ce pătimesc și ajutător celor
care te cheamă și cântă lauda: Aliluia.
Minciună nu s-a aflat pe buzele tale nicidecum, nici măcar
spre folosul aproapelui tău, blândule și înțelepte Nichifore, ci, întru adevăr,
pe toți i-ai iubit ca pe niște frați ai tăi adevărați și de la toți ai primit
dragoste și prețuire, ca o cinstire a evlaviei. Pentru aceasta, adunându-ne
acum îți strigăm ție după datorie acestea:
Bucură-te, vas al harului;
Bucură-te, vistierie a Duhului;
Bucură-te, cel ce bogăția darurilor slavei ai primit;
Bucură-te, care la rându-ți pe Dumnezeul îndurărilor L-ai
slăvit;
Bucură-te, că trupul tău lepros prin nevoință l-ai
îndumnezeit;
Bucură-te, că sufletul tău curat cu sfințenia l-ai
potrivit;
Bucură-te, cel pe care cetele drepților strălucit te-au
întâmpinat;
Bucură-te, cel pe care oștirile îngerești la Dumnezeu te-au
ridicat;
Bucură-te, al Cretei și al Hiosului fierbinte ocrotitor;
Bucură-te, al Alexandriei milostiv apărător;
Bucură-te, al leprozeriei din Atena păzitor;
Bucură-te, stareț înțelept al lui Eumenie și sfătuitor;
Bucură-te, cel ce porți numele biruinței.
13.
O, Nichifore Leprosule, cel ce Cuvioșilor Părinți te-ai
alăturat în vremurile din urmă, și petele sufletelor noastre, cele din lepra
patimilor, cu rugăciunile tale
curățește-le, rugămu-te, pentru ca, închinându-ne la comoara înmiresmată a
Moaștelor tale, să avem parte de binecuvântarea milei și purtării tale de grijă
și cântare de mulțumire să aducem: Aliluia.
Condacul. Glasul
2. Ceea ce ești
ocrotitoare creștinilor…
Pe calea
îngustă a bolii ai mers, Nichifore, și cu totul ai urmat pe Stăpânul, ca un fiu
vrednic și credincios. Jugul Lui cel ușor și povara cea bună pe umeri le-ai
purtat; pentru aceasta, bucurându-te, ai intrat în odihna plină de desfătare a
slavei celei veșnice, cu mulțumire veselindu-te.
Prochimen
Cinstită este înaintea
Domnului moartea Cuviosului Lui. (de două ori)
Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul și a luat aminte la mine.
Evanghelia (Matei 11, 27-30)
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate
Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai
Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va
voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu
vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine,
că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci
jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Pentru rugăciunile
Cuviosului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Milostive,
miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale
curățește fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea…
Scara cerească a
virtuților, Nichifore, cu cuget dumnezeiesc și suflet viteaz o ai urcat. Precum
Iov ai îndurat lepra trupului și orbirea ochilor tăi, răni, chinuri și toată
durerea mădularelor. La înălțime ridicându-te, frumusețea celor cerești ai
văzut și slava pe care Domnul Dumnezeu a gătit-o celor ce pururea plinesc
poruncile Lui.
Preotul: Mântuiește,
Dumnezeule, poporul Tău…
Doamne
miluiește (de 12 ori).
Cântarea 7. Tinerii cei ce din Iudeea…
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Neîncetata rugăciune
ai avut-o ca pe o aleasă lucrarea în viața ta, prin care cu Dumnezeu vorbeai,
urmând, Nichifore, petrecerea Îngerilor și strigând: Dumnezeul Părinților, bine
ești cuvântat.
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Călăuzit, fericite, de
Sfântul Antim cel din Hios, ai urmat calea nevoinței, Nichifore, și mari
biruințe ai purtat; de aceea cununi ai primit din mâna cea purtătoare de viață.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Aducând Domnului la
miezul nopții sfintele tale rugăciuni, Nichifore, stăteai ridicat deasupra
pământului, minunând pe ucenicul tău Eumenie care te-a văzut, împreună cu care
Îi aduci lui Dumnezeu cântare în veci.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Cu adevărat cupa cu
mană pe tine te-a preînchipuit, Fecioară Maică Curată, căci în pântecele tău ai
păzit Pâinea vieții cea cerească, pe Hristos Care negrăit hrănește sufletele
credincioșilor.
Cântarea 8. Pe Împăratul ceresc…
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Cu dumnezeieștile tale
cuvinte și înțeleptele sfaturi, dăruiai, Nichifore, dulce mângâiere sufletelor
celor necăjiți.
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Vistierie a neagonisirii
mare și sigură te avem, Nichifore, că te-ai făcut, fericite, sărac cu inima.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Pe cele de departe ca
aproape le vedeai cu ochii sufletului, Nichifore, căci cu dumnezeiasca vedere a
duhului te-ai împodobit.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Împodobită cu dumnezeiasca
slavă, Fecioară, de-a dreapta Împăratului ceresc ai șezut, ca a lumii Stăpână.
Cântarea 9. Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu…
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Lesne ai purtat povara prea
grea a leprei, Nichifore, și în cetatea liberă a lui Dumnezeu cu zbor ușor
te-ai mutat.
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Sămânța Evangheliei,
Nichifore, în pământul inimii tale bune și frumoase sădită, spic îmbelșugat a
odrăslit.
Sfinte al lui
Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Candela sufletului tău,
Nichifore, ai umplut-o cu untdelemnul răbdării și Mirele Hristos în ceata
fecioarelor înțelepte te-ai numărat.
Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh.
Racla Moaștelor tale pururea
izvorăște harul Mângâietorului și mireasma vieții celor ce li se închină cu
evlavie, Nichifore.
Și acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Ca o lună prealuminoasă
răsari lumii, Născătoare de Dumnezeu, lumina neapusă, ca ceea ce pe Soarele cel
mare al slavei ai născut.
Cuvine-se cu
adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi
preanevinovată si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât
heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare
de Dumnezeu te mărim.
Megalinariile
(al căror acrostih în greacă este: „al Isidorei”)
Ca părtaș să te facă bucuriei veșnice în ceruri,
Nichifore, Stăpânul ți-a dat în viață chinurile și necazurile leprei, ca un Părinte
milostiv.
Dreptar adevărat al smereniei te știm și pildă de
răbdare, stâlp al privegherii și lucrător al ascultării, Nichifore, și mare
dascăl al rugăciunii.
Biruit-ai cu adevărat, precum Iov, durerile, prin
răbdare, Nichifore; de aceea, împreună cu el te bucuri în veci de vederea lui
Dumnezeu cea negrăită și ești slăvit.
Vino, mulțime dumnezeiască a iubitorilor de Hristos, pe
Nichifor Leprosul, prietenul lui Hristos, acum după vrednicie cu cântări de
laudă să îl împodobim, ca pe un luptător ales al sfintei răbdări.
Ca un strugure copt, Nichifore,
zdrobit în teasc de lepra prea dureroasă, ai dat vinul virtuților cel
dumnezeiesc care bucură inimile celor ce te laudă.
Toiagul puterii lui Dumnezeu
avându-l, Nichifore, ca o cârjă tare, ai alergat cu dârzenie pe calea strâmtă a
vieții care duce la lărgimea locașurilor dumnezeiești.
Piatră a răbdării fiind,
neclintit te-ai arătat în necazuri, Nichifore, și în cuptorul durerilor fiind
încercat, mai luminos cu mult decât aurul strălucești.
Astăzi se bucură puterile
îngerești văzând sfântul suflet al lui Nichifor lângă tronul Stăpânului cu ele
împreună șezând și de slava curăței strălucind.
Apoi Megalinaria
Sfântului Bisericii.
Toate oştirile îngerilor,
Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii, împreună
cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne mântuim noi.
Trisaghionul
Troparul. Glasul
1. Locuitor
pustiului…
De ale Cuviosului Nichifor Leprosul lupte și vitejie în nevoință s-au
minunat Îngerii. Căci ca un alt Iov durerile a răbdat, slăvind pe Dumnezeu, iar
acum s-a încununat de la El cu slava facerii de minuni. Bucură-te,
călăuzitorule al Monahilor, bucură-te, far de lumină, bucură-te, cel ce
mireasmă de bucurie izvorăști din Moaștele tale.
Ectenia și
Apolisul.
Troparele
Glasul 2. Când de pe lemn…
Bucură-te,
al răbdării nevoitorule, făclia mângâierii, a nădejdii sfântă icoană, a
credinței pecete, plinire a dragostei, dascălul rugăciunii, dreptar al
înfrânării, comoară preadorită a curăției. În cuptorul leprei fiind încercat, strălucești
lumii, Nichifore, decât aurul cu mult mai minunat.
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește
pe noi de toată nevoia și necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu,
păzește-mă sub acoperământul tău.
Pentru mijlocirile tuturor Sfinților,
Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă și ne miluiește
pe noi, ca Un singur îndurat.
De
primejdiile de tot felul pe robii tăi păzește-i, binecuvântată Născătoare de
Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.
Haina
luminoasă cu care este îmbrăcat cel botezat este haina duhovnicească. „Dă-mi
mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină,
mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru”[5],
se cântă, în timp ce noul botezat este îmbrăcat cu haină albă, simbol al
luminii. Aceasta este haina cea dintâi pe care Adam a pierdut-o, prin
păcătuire, de s-a văzut gol. Hristos, îmbrăcămintea nouă a omului nou botezat,
este simbolizat de haina cu care fiul cel risipitor a fost îmbrăcat la
întoarcerea sa spre comuniunea cu tatăl său. Îmbrăcat în Hristos, Haina cea
nouă, omul s-a îmbrăcat în dumnezeire, în aceași comuniune cu Tatăl, cu Fiul și
cu Duhul Sfânt, deoarece Persoanele Sfintei Treimi sunt în comuniune una cu
cealaltă. Prin aceasta observăm îndemnul Mântuitorului de a ne boteza nu doar
în numele Lui, ci și în numele Prea Sfintei Treimi, pentru ca această comuniune
să fie veşnică: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească
toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
sfârşitul veacului” (Mt. 28, 19-20).
