Dimineata cand te urci
In masina sa conduci
Nu uita sa-ti amintesti
De cele duhovnicesti
Si sa te gandesti asa:
Greu lucru e a sofa
O masina; dar mai greu
Este ca sufletul tau
Sa-l sofezi pe drumul vietii,
Urmand caile blandetii,
Ale dragostei, rabdarii,
Smereniei si-nfranarii.
Si sa stii sa ocolesti
Gropile duhovnicesti:
Pizma,cearta si mandria,
Rautatea si mania.
Sa alimentezi mereu
- chiar daca este mai greu -
Cu cea mai scumpa "benzina "
Apa vie, cristalina
A rugaciunii curate,
Cu smerenie-naltate,
Care pune in miscare
Motorul inimii tale.
Si un singur scop sa aI:
Sa gasesti parcare -n Rai !
In masina sa conduci
Nu uita sa-ti amintesti
De cele duhovnicesti
Si sa te gandesti asa:
Greu lucru e a sofa
O masina; dar mai greu
Este ca sufletul tau
Sa-l sofezi pe drumul vietii,
Urmand caile blandetii,
Ale dragostei, rabdarii,
Smereniei si-nfranarii.
Si sa stii sa ocolesti
Gropile duhovnicesti:
Pizma,cearta si mandria,
Rautatea si mania.
Sa alimentezi mereu
- chiar daca este mai greu -
Cu cea mai scumpa "benzina "
Apa vie, cristalina
A rugaciunii curate,
Cu smerenie-naltate,
Care pune in miscare
Motorul inimii tale.
Si un singur scop sa aI:
Sa gasesti parcare -n Rai !
Poezie preluata din cartea "Poezii cu iz de Filocalii "
Un comentariu:
Calugar Sofer e ca si cum ai zice Baba Pilot.
Nu e corect. Monahii nu ar trebui sa conduca masini. Parca s-au lepadat de lumea cea desarta...
Trimiteți un comentariu