Cuviosul Părintele nostru Nichifor –
după numele de botez Nicolae – Tzanakakis s-a născut în satul Sirikari
al districtului Hania din Creta. La o vârstă fragedă a rămas orfan de amândoi
părinții. Când avea treisprezece ani, bunicul lui l-a trimis să lucreze la o
frizerie din Hania. La locul său de muncă, toți îl iubeau pentru că era bun,
frumos, isteț și prietenos.
Viața însă îi pregătea o încercare foarte grea și plină de durere care a
început atunci când s-au ivit pe trupul său primele semne ale bolii Hansen,
cunoscută cu numele de lepră.
Micul Nicolae s-a tulburat și s-a mâhnit foarte mult.
Atunci când semnele bolii au început a se vădi mai mult, pe când avea numai
șaisprezece ani, ca să nu îl ia autoritățile și să îl închidă în insula
secetoasă Spinalogas, a plecat în Alexandria Egiptului.
Acolo a cunoscut comunitatea greacă de acolo care era atunci în plină
înflorire, precum și Arhierei de la Patriarhie. Toți aceștia l-au îndrăgit
foarte mult pe bunul Nicolae.
După câțiva ani, atunci când semnele bolii au ieșit la iveală și mai mult,
mai cu seamă pe față și pe mâinile, a trebuit să plece și de acolo. Dar unde să
meargă? Nu cunoștea pe nimeni nicăieri. Atunci un Arhiereu căruia Nicolae îi
destăinuise problema lui l-a trimis la leprozeria din Hios la Părintele Antim,
cel ce avea să fie Sfântul Antim. După trei ani, Sfântul Antim l-a tuns în
monahism dându-i numele Nichifor. Lângă Părintele Antim, Părintele Nichifor a
ajuns la virtuți înalte.
„Cine ar putea număra frumoasele nevoințe duhovnicești ale noii sale vieți?
Cu toate că trupul se măcina pe zi ce trecea, omul cel dinăuntru se înnoia
duhovnicește. Boala secera părți din trupul lui, ochi, mâini, picioare, și în
cele din urmă a rămas paralizat. Acest pururea fericit secera însă orice patimă
și răutate, ajungând la fericita nepătimire și desăvârșita ascultare de voia
lui Dumnezeu și de părintele său duhovnicesc, devenind cu adevărat om al
rugăciunii de foc”[1].
La leprozerie, în fiecare seară bătea clopotul Bisericii Sfântului Lazăr, unde
se adunau și alți bolnavi, și făcea Pavecernița și Acatistul maicii Domnului.
Dimineața, cu ajutorul unei monahii bolnave, făcea Utrenia. În duminici și în
sărbători, era principalul psalt al Bisericii. Mitropolitul Hiosului Pantelimon
Fostinis care l-a ascultat odată spunea: „Acest monah cântă ca un înger”.
Monahia Veronica de la Mănăstirea Maicii Domnului Ajutătoarea ne-a zis:
„Odată, când a venit în vizită în Mănăstirea noastră, a Maicii Domnului
Ajutătoarea, Cuviosul Nichifor, la îndemnul Sfântului Antim, cânta „Cuvine-se
cu adevărat” în pronaosul Bisericii.
Maicile s-au adunat în pronaos ca să-l asculte și spuneau una către alta:
„Al cui este acest glas îngeresc?”
Dar atunci când Cuviosul a ridicat capul, s-au cutremurat văzând rănile de
pe chipul lui.
Acest înger pământesc a avut de îndurat încă o povară datorată bolii lui:
treptat a pierdut lumina ochilor. De aceea cânta cele mai multe tropare și
rostea Apostolul, știindu-le pe de rost.
Atunci când s-a închis leprozeria di Hios, Părintele Antim l-a trimis la
punctul sanitar pentru leproși din Atena cu o scrisoare de recomandare în care
scria părintelui Eumenie care slujea acolo „să aibă grijă de comoara pe care
i-o trimite Maica Domnului”, pentru că avea să se folosească foarte mult de pe
urma lui. Acolo și-a petrecut Părintele Nichifor ceilalți ani ai vieții sale.
Părintele Eumenie l-a îngrijit cu multă dragoste și îl avea ca părinte
duhovnicesc.
Cuviosul Părintele nostru Nichifor a adormit pe 4 ianuarie 1964, cu o zi
mai înainte de ajunul Bobotezei.
A săvârșit minuni încă de pe când era în viață și săvârșește încă și mai
multe după moarte, după cum mărturisesc mulți oameni care au avut și au parte
de binefacerile lui.
Pe 3 decembrie 2012, prin hotărâre sinodală, Patriarhia Ecumenică a l-a
înscris oficial în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe pe Cuviosul și de Dumnezeu
purtătorul Părintele nostru Nichifor. Pomenirea a se săvârșește pe 4 ianuarie.
[1] Fragment din
cuvântarea părintelui Eumenie, fiu duhovnicesc al Sfântului Nichifor, „Drepții în veac vor fi vii”.
Un comentariu:
Multumim frumos Parinte!
Trimiteți un comentariu