Judecare aproapelui

Atunci cand judecam pe cineva, se pune peste ochii nostrii o pereche de ochelari. Lentilele lor au culoarea unui pacat. Sa presupunem ca judecam pe cineva care s-a imbatat. Lentilele ochelarilor nevazuti, de pe ochii nostrii, ne vor face sa-l vedem si sa ne raportam ca la un betiv. Inseamna ca avem lentile de betiv. Daca le vom tine la ochii multa vreme, vom ajunge si noi sa ne imbatam, ca sa se implineasca cuvantul parintilor: " ce vei judeca in aceea vei cadea" sau cuvantul Mantuitorului "..cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura." (Luca 6,38) Acest exemplu, al betiei,  poate fi aplicat la toate pacatele.

O solutie eficienta, de a scapa de judecarea aproapelui, este privirea cu ochelarii judecatii doar la persoana noastra. Aceasta reiese clar din urmatoarea marturisire a Sf. Cuvios Parinte Pafnutie, Episcopul Tebaidei Egiptului: „Călătorind eu pe o cale, mi s- a întîmplat de am rătăcit din pricina unei neguri dese. Aflîndu-mă aproape de sat, am văzut pe unii care se împreunau fără de ruşine. Atunci am stat şi m-am rugat pentru păcatele mele. Deodată îngerul Domnului a venit acolo, avînd în mînă o sabie mare El mi-a zis cu glas puternic: „Pafnutie! Toţi cei ce judecă pe fraţii lor, vor pieri de această sabie. Tu însă pentru că n-ai judecat, ci te-ai osîndit pe sine înaintea lui Dumnezeu ca şi cum tu ai fi făcut păcatul, pentru aceasta numele tău s-a scris în cartea celor vii, în cartea vieţii" (P, o, c, 201 7 ; comp. Filip. 4 3 ; Ape. 3 5 ; 13 5-70; 17 8; 20 12; 21 2 7 ) ,

O pilda glasuitoare in acest sens, este si urmatorul film: