"Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim şi să scriem ortodox." (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Organele deliberative şi executive, locale şi centrale, ale Bisericii Ortodoxe Române

Activitatea jurisdicţională sau conducătoare a Bisericii a fost şi ea împărţită, după modelul statului, mai mult sau mai puţin întemeiat, în trei secţiuni: activitate legislativă sau deliberativă, activitate executivă şi activitate judecătorească.

Prevederile legale bisericeşti privitoare la organele sus menţionate se găsesc în principal în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române adoptat în anul 1949, cu modificările ulterioare, act normativ bisericesc ce constituie Constituţia Bisericii Ortodoxe Române, şi care a fost completat de o serie de regulamente de aplicare.

A. Organele centrale

Biserica Ortodoxă Română are ca organe centrale deliberative Sfântul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească; iar ca organe centrale executive: Consiliul Naţional Bisericesc şi Administraţia Patriarhală.

Hotărârile organelor centrale sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.

A. Sfântul Sinod (art. 9-15 Statut)

Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate chestiunile spirituale şi canonice, precum şi pentru cele bisericeşti de orice natură date în competenţa sa.

Principalele atribuţiuni ale Sfântului Sinod sunt:

- este forul suprem în materie dogmatică, canonică şi de cult

a. A păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului cu Biserica Ecumenică a Răsăritului şi cu celelalte Biserici Ortodoxe;

b. A păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului în Biserica Ortodoxă Română;

c. A trata orice chestiune dogmatică, canonică şi a cultului şi a o rezolva în conformitate cu învăţătura Bisericii Ecumenice a Răsăritului;

d. A-şi da avizul asupra proiectelor de legi referitoare la Biserica Ortodoxă Română;

e. A examina dacă alegerile de Patriarh, Mitropoliţi, Arhiepiscopi şi Episcopi s-au săvârşit cu respectarea normelor legale în vigoare şi dacă cei aleşi îndeplinesc condiţiile canonice;

f. A emite gramata pentru întronizarea Patriarhului;

g. A alege, când ar fi cazul, pe Episcopii românilor ortodocşi de peste hotare;

h. A hotărî asupra cererilor de retragere a membrilor săi;

i. A acorda concedii mai mari de trei luni membrilor săi;

j. A judeca cu competenţă exclusivă şi în conformitate cu dispoziţiile sfintelor canoane, pe membrii săi pentru abaterile bisericeşti de orice natură;

k. A judeca recursurile clericilor în materie de caterisire;

l. A îndruma şi supraveghea ca activitatea organelor executive din Eparhii, Mitropolii şi de la Patriarhie să se desfăşoare potrivit normelor legale;

m. A iniţia, autoriza şi supraveghea tipărirea de cărţi de ritual şi de icoane religioase pentru trebuinţele cultului;

n. A executa toate atribuţiile legale cu privire la învăţământul pentru pregătirea personalului cultului de toate gradele;

o. A stabili programele şi normele activităţii de catehizare;

p. A lua măsuri pentru promovarea vieţii religioase şi moralităţii clerului;

r. A iniţia, autoriza şi supraveghea traducerea, editarea şi răspândirea Sfintei Scripturi, atât pentru uzul clerului, cât şi al credincioşilor;

s. A iniţia, autoriza şi supraveghea răspândirea a tot felul de cărţi şi obiecte cu caracter religios, pentru întărirea moralităţii şi religiozităţii credincioşilor;

t. A supraveghea şi controla din punct de vedere dogmatic, moral şi artistic, operele de literatură şi artă bisericească ortodoxă;

u. A hotărî conform canoanelor asupra chestiunilor de orice natură care intră în competenţa sa, precum şi asupra celor care nu sunt date prin legi, statute sau regulamente în competenţa vreunui alt organ bisericesc;

v. A interpreta cu caracter obligatoriu pentru toate organele bisericeşti, dispoziţiunile statutare sau regulamentare proprii.

Sfântul Sinod se compune din Patriarh, ca Preşedinte şi toţi Mitropoliţii, Arhiepiscopii, Episcopii eparhioţi, Episcopii-Vicari şi Arhiereii-Vicari în funcţiune, ca membri. În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar în lipsa acestuia, Mitropolitul Ardealului, urmând apoi al Olteniei, al Banatului sau cel mai vechi Arhiepiscop sau Episcop în hirotonie.[1]

Sfântul Sinod se întruneşte în sesiune ordinară o dată pe an, iar în sesiune extraordinară ori de câte ori va fi nevoie. Convocarea, cu arătarea ordinii de zi se va face de către Preşedintele Sfântului Sinod, în timp util.[2]

Sfântul Sinod este valabil constituit cu prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi.[3] El ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Sfântul Sinod poate chema la consfătuire pe reprezentanţii clerului, ai mânăstirilor şi ai învăţământului teologic.

B. Sinodul Permanent

În timpul dintre sesiunile Sfântului Sinod, funcţionează Sinodul Permanent care exercită o parte dintre atribuţiile Sfântului Sinod.

Sinodul Permanent se compune din Patriarh, ca Preşedinte şi Mitropoliţii în funcţiune, ca membri.

Sinodul Permanent se întruneşte la convocarea Preşedintelui său, ori de câte ori va fi nevoie. El ia hotărâri valabile, cu votul majorităţii membrilor săi.

Adunarea Naţională Bisericească

Adunarea Naţională Bisericească este organul reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Române, pentru toate chestiunile economico-administrative, precum şi pentru cele care nu intră în competenţa Sfântului Sinod.

Atribuţiile Adunării Naţionale Bisericeşti sunt:

a. A susţine interesele şi drepturile Bisericii Ortodoxe Române;

b. A reglementa şi conduce treburile patrimoniale, culturale, fundaţionale şi epitropeşti ale întregii Biserici;

c. A susţine aşezămintele culturale, filantropice şi economice ale Bisericii;

d. A stabili mijloacele de ajutorare a organelor şi aşezămintelor bisericeşti şi de cultură religioasă, precum şi pentru Institutul Biblic;

e. A hotărî asupra schimbării titulaturii Mitropoliilor, Arhiepiscopiilor şi Episcopiilor, a întinderii lor teritoriale şi a înfiinţării de noi Eparhii;

f. A alege pe membrii Consiliului Naţional Bisericesc;

g. A examina raportul general anual, întocmit de Consiliul Naţional Bisericesc şi a hotărî măsurile ce trebuie luate pentru o bună chivernisire a treburilor bisericeşti;

h. A hotărî asupra administrării bunurilor bisericeşti, a fundaţiilor şi instituţiilor centrale bisericeşti, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

i. A vota bugetul general al Patriarhiei, a verifica şi aproba contul de gestiune, dimpreună cu bugetul şi contul de gestiune anexă ale Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;[4]

j. A îndruma, verifica şi controla administraţia şi gestiunea bunurilor părţilor componente ale Bisericii;

k. A exercita orice atribuţiuni care îi sunt date prin legi şi regulamente.

Adunarea Naţională Bisericească se compune din câte trei reprezentanţi ai fiecărei Eparhii, un cleric şi doi mireni, delegaţi din Adunările Eparhiale respective, pe termen de patru ani.

Membrii Sfântului Sinod fac parte de drept din Adunarea Naţională Bisericească.

Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti este Patriarhul, iar în lipsă, unul dintre Mitropoliţii, Arhiepiscopii sau Episcopii în funcţiune

Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte la convocarea Preşedintelui, în sesiune ordinară, odată pe an, iar în sesiuni extraordinare ori de câte ori va fi nevoie.

Adunarea Naţională Bisericească este valabil constituită cu prezenţa majorităţii membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Consiliul Naţional Bisericesc (Art. 25-27)

Consiliul Naţional Bisericesc este organul suprem administrativ pentru afacerile întregii Biserici şi totdeodată organul executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti. El se compune din nouă membri, trei clerici şi şase mireni, aleşi din Adunarea Naţională Bisericească pe termen de 4 ani şi din consilierii administrativi, ca membrii permanenţi şi care nu pot ocupa altă funcţiune.

Consiliul Naţional Bisericesc exercită atribuţiile Adunării Naţionale Bisericeşti, cu excepţia celor prevăzute în art.20, lit.e, f, g, întocmeşte darea de seamă anu-ală asupra mersului treburilor bisericeşti şi exercită orice alte atribuţii ce i se vor da de Adunarea Naţională Biseri-cească prin regulamente, cum şi cele de la art.34.

Preşedintele Consiliului Naţional Bisericesc este Patriarhul, iar în lipsă locţiitorul său. Membrii Sfântului Sinod pot participa cu vot deliberativ la şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc.

Consiliul Naţional Bisericesc se întruneşte la convocarea Preşedintelui, ori de câte ori va fi nevoie.

Organele executive centrale

A. Patriarhul (art. 28-30 Statut)

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este şi Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei.[5]

Patriarhul este Întâiul Stătător între Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române.

El poartă ca semn distinctiv două engolpioane şi o cruce, culion şi o camilafcă albă cu cruce.[6]

Patriarhul are următoarele atribuţiuni:

a. Convoacă şi prezidează organele deliberative centrale ale Bisericii Ortodoxe Române;

b. Aduce la îndeplinire hotărârile organelor deliberative centrale ale Bisericii Ortodoxe Române;

c. Reprezintă Patriarhia Română în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin împuterniciţi legali;

d. Întreţine raporturi cu celelalte Biserici creştine ortodoxe în chestiunile bisericeşti;

e. Dă pastorale pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu încuviinţarea Sinodului Permanent sau a Sinodului Plenar;

f. Trimite sfaturi frăţeşti Ierarhilor din ţară şi împacă neînţelegerile personale dintre aceştia;

g. Se îngrijeşte de îndeplinirea la timp a formelor pentru completarea eparhiilor vacante;

h. Vizitează colegial, când va găsi de bine, pe Ierarhii Bisericii;

i. Prezidează colegiul electoral pentru alegerea Mitropoliţilor;

j. Hirotoneşte, împreună cu alţi Ierarhi, potrivit Sfintelor Canoane, pe Mitropoliţi;

k. Emite gramate pentru instalarea Mitropoliţilor;

l. Acordă concedii Mitropoliţilor până la 30 zile;

m. Numeşte locţiitori de Mitropoliţi în cazul vacanţelor mitropolitane;

n. Primeşte plângerile aduse împotriva Chiriarhilor şi cu autorizaţia Sinodului Permanent dispune cercetarea lor, iar rezultatul celor constatate îl aduce la cunoştinţa Sfântului Sinod;

o. În conformitate cu dispoziţiunile canonului 11 al Sinodului VII Ecumenic, exercită dreptul de devoluţiune;

p. Execută orice alte atribuţiuni date lui prin canoane, legi şi regulamente.

B. Administraţia Patriarhală

Art.31 În exercitarea atribuţiilor sale executive, Patriarhul este ajutat de:

- Episcopi-Vicari Patriarhali, asimilaţi în drepturile de salarizare, pomenire şi cinstire cu episcopii eparhioţi;[7]

- Vicarul administrativ patriarhal şi consilieri administrativi patriarhali, fac parte de drept din Consiliul Naţional Bisericesc;

- Cancelaria patriarhală;

- Corpul de inspecţie şi control.[8]

B. Organele locale

B. Parohul

Art.47 – Parohul, ca împuternicit al Episcopului, este conducătorul sufletesc al credincioşilor din parohie, iar în orânduirea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi organ executiv al Adunării Parohiale şi Consiliului Parohial.

Art.48 – Atribuţiile şi obligaţiunile parohului, în afară de cele harismatice, didactice şi de conducere spirituală a parohiei, sunt următoarele:

a. Aduce la îndeplinire toate dispoziţiile Statutului şi regulamentelor în ceea ce priveşte parohia;

b. Reprezintă parohia în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi, legal împuterniciţi;

c. Convoacă şi prezidează Adunarea Parohială şi Consiliul Parohial;

d. Aduce la îndeplinire dispoziţiile organelor superioare;

e. Îngrijeşte de aducerea la îndeplinire a hotărârilor Adunării Parohiale şi ale Consiliului Parohial;

f. Ţine un registru despre toţi parohienii, însemnând: numele, prenumele, ocupaţia, data naşterii, botezului, cununiei, morţii şi data eventualei mutări din parohie;

g. Controlează administrarea averii bisericeşti, instituţiilor culturale şi fundaţionale bisericeşti din parohie;

h. Întocmeşte şi ţine la zi inventarul averii parohiei.

Art.49 – Pe lângă preotul paroh, într-o parohie, pot fi unul sau mai mulţi preoţi slujitori şi diaconi. Numărul acestora se stabileşte la propunerea Adunării Parohiale de către Adunarea Eparhială, ţinând seama de necesităţile parohiei, numărul credincioşilor şi mijloacele de întreţinere.

Parohul, preoţii slujitori, diaconii şi personalul bisericesc inferior, trebuie să locuiască în parohie.[9]

Art.50 – La parohiile cu mai mulţi preoţi slujitori, aceştia sunt egali în drepturile şi datoriile harismatice, didactice şi de conducere spirituală.

Fiecare preot slujitor va avea în cuprinsul parohiei un sector bine definit de către Chiriarh.

Art.51 – În localităţile în care sunt mai multe parohii, Episcopul va putea delega pe unul din preoţi, proistos, cu coordonarea activităţii bisericeşti, culturale şi economice din acea localitate.

C. Adunarea Parohială

Art.52 – Parohia are ca organ deliberativ Adunarea Parohială.

Adunarea Parohială este compusă din toţi bărbaţii credincioşi majori ai parohiei, de sine stătători, nepătaţi şi care îşi îndeplinesc îndatoririle morale şi materiale, faţă de biserică şi aşezămintele ei.

Art.53 – Adunarea Parohială are următoarele atribuţii:

a. Desemnează prin alegere pe preoţii şi diaconii din parohie, precum şi pe cântăreţi, în cazul când Chiriarhul va cere;

b. Alege membrii Consiliului Parohial şi pe cei ai Comitetului Parohial;

c. Verifică activitatea Consiliului Parohial;

d. Întocmeşte bugetul parohial;

e. Ia hotărâri cu privire la zidirea, repararea şi înzestrarea bisericii, a casei parohiale şi a altor clădiri parohiale;

f. Hotărăşte înfiinţarea de fonduri cu scop bisericesc, cultural sau filantropic şi stabileşte normele pentru aducerea mijloacelor băneşti necesare parohiei;

g. Fixează cuantumul maximal al taxelor benevole de cult în favoarea parohiei;

h. Examinează şi completează raportul anual despre mersul tuturor treburilor parohiei;

i. Verifică şi aprobă gestiunea anuală a parohiei;

j. Hotărăşte cu privire la cumpărarea de imobile şi la vânzarea şi grevarea imobilelor parohiale;

k. Administrează averea parohială, îngrijind de buna întreţinere a edificiilor bisericeşti, culturale şi fundaţionale;

l. Înzestrează biserica cu odăjdii, icoane, obiecte sfinţite, cărţi de cult şi cele trebuincioase pentru serviciul religios (ex.pâine, vin etc), precum şi instituţiile ei, iar prin pangarul şi colportajul parohial aprovizionează pe credincioşi cu cele necesare exercitării practicilor religioase ortodoxe (ex.lumânări, icoane, cărţi religioase etc.).

Hotărârile Adunării Parohiale şi ale Consiliului Parohial cu privire la atribuţiile arătate sub literele c, d, e, h, i şi j, sunt supuse verificării şi aprobării Consiliului Eparhial.

Art.54 – Adunarea Parohială va fi convocată de preşedinte, cu cel puţin o săptămână înainte de data fixată pentru întrunire, înştiinţând despre aceasta şi pe protopop.

Convocarea va cuprinde locul şi data Adunării, precum şi chestiunile ce se vor discuta.

Ea va fi citită în biserică, îndată după terminarea Sfintei Liturghii şi va fi afişată la uşă bisericii.

Art.55 – Adunarea Parohială se întruneşte în şedinţă ordinară odată pe an şi anume în primul trimestru al anului şi în şedinţe extraordinare, ori de câte ori va fi nevoie.

Art.56 – Preşedintele Adunării Parohiale este preotul paroh sau locţiitorul său. În cazul în care la Adunare ia parte şi protopopul, acesta va prezida şedinţa.

Art.57 – Adunarea Parohială este valabil constituită cu prezenţa a cel puţin o zecime din totalul membrilor înscrişi în lista membrilor Adunării.

Dacă la data fixată pentru Adunare nu se întruneşte numărul necesar de membri, Adunarea va avea loc, fără vreo altă convocare, în duminica următoare, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră, când Adunarea va fi valabil constituită cu pre-zenţa numărului de membri, prevăzut în aliniatul prece-dent. Contrariu, se amână, făcându-se o nouă convocare, în condiţiile prevăzute de art.54 din Statut.[10]

Art.58 – Adunarea Parohială ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art.59 – Împotriva hotărârilor Adunării Parohiale sau ale Consiliului Parohial, se poate face contestaţii la Consiliul Eparhial.

Contestaţiile se introduc în termen de 14 zile libere la Protopopiat, care le va înregistra şi înainta, odată cu avizul său, Consiliului Eparhial.

D. Consiliul Parohial

Art.60 – Adunarea Parohială alege dintre membrii săi un număr de şapte, nouă sau 12 membri - după cum parohia are până la 1.500, 2.500 şi peste 2.500 de suflete - care formează Consiliul Parohial.

Tatăl şi fiul, fraţii, socrul şi ginerele nu pot fi împreună membri ai Consiliului Parohial.

Fac parte de drept din Consiliul Parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh ca preşedinte, ceilalţi preoţi şi diaconi din parohie şi primul cântăreţ al bisericii parohiale, ca membri.

Art.61 – Membrii Consiliului Parohial şi doi supleanţi se aleg pe termen de patru ani.

Ei sunt onorifici şi pot fi realeşi.

Art.62 – Pentru activitate potrivnică bisericii sau parohiei, membrii Consiliului Parohial pot fi revocaţi de Consiliul Eparhial la cererea întemeiată a parohului.

Art.63 – Consiliul Parohial exercită pe timpul cât Adunarea Parohială nu este întrunită, atribuţiile acesteia, prevăzute la art.53, în afară de cele de sub literele a, b, c, h, i şi j.

În afară de acestea, Consiliul Parohial alege dintre membri Adunării Parohiale respective pe delegatul pentru alegerea membrilor Adunării Eparhiale, din circumscripţia respectivă.

Art.64 – Consiliul Parohial ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor săi.

Şedinţele Consiliului Parohial sunt prezidate de preotul paroh.

E. Epitropia

Art.65 – Consiliul Parohial va delega unul, doi sau trei dintre membrii săi aleşi, spre a îndeplini sarcinile de epitrop fixate de Consiliu.

Alegerea epitropului va fi supusă aprobării protopopului.

Art.66 – Epitropul este administratorul averii parohiale sub controlul parohului.

A. Eparhia

Art.87 – Eparhiile sunt unităţi teritoriale bisericeşti sub conducerea unui Episcop, constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate şi din mânăstirile aflate pe acel teritoriu.

Eparhiile sunt Episcopii sau Arhiepiscopii, după cum sunt conduse respectiv de către un Episcop sau Arhiepiscop.

Art.88 – Eparhiile au ca organ de conducere harismatică, catehetică şi jurisdicţională, pe un Episcop sau Arhiepiscop, ca organ deliberativ Adunarea Eparhială, iar ca organ executiv Consiliul Eparhial.

B. Episcopul şi Arhiepiscopul

Art.89 – Episcopul şi Arhiepiscopul se bucură de toate drepturile prevăzute de sfintele canoane, Statutul de faţă şi regulamentele bisericeşti.

Art.90 – Drepturile şi îndatoririle Episcopului sau Arhiepiscopului sunt:

a. Conduce Eparhia în marginile prescrise de canoanele şi de normele în vigoare;

b. Se îngrijeşte de bunul mers al vieţii bisericeşti din Eparhie şi de funcţionarea normală a organelor ei;

c. Convoacă şi prezidează organele deliberative ale Eparhiei şi îngrijeşte de aducerea la îndeplinire a hotărârilor acestora;

d. Reprezintă Eparhia în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi legal împuterniciţi;

e. Hirotoneşte clerici şi conferă distincţiuni bisericeşti;

f. Numeşte personalul bisericesc sau îl confirmă, în caz de alegere, cu respectarea normelor legale;

g. Aprobă sau respinge motivat sentinţele pronunţate de Consistoriul Eparhial;

h. Face cât mai des vizite canonice în Eparhia sa, pentru a controla mersul treburilor bisericeşti, a mângâia şi a lumina direct pe credincioşi, referind despre cele constatate Sfântului Sinod şi Adunării Eparhiale;

i. Acordă dispense bisericeşti de căsătorie şi desface căsătoria bisericească, după ce s-a pronunţat divorţul de către judecătoria civilă;

j. În cazuri de vinovăţie gravă şi vădită, poate suspenda din funcţiune personalul bisericesc de orice fel, din Eparhia sa, chiar înainte de începerea cercetărilor, care însă vor fi făcute în termen de cel mult 30 zile de la data suspendării;

k. Episcopul este dator a sta neîntrerupt în Eparhie, afară de cazul când ia parte la şedinţele Sfântului Sinod sau alte întruniri oficiale, sau cu încuviinţarea primită de la Mitropolit;

l. Acordă concedii mai mari de 8 zile pe an, personalului bisericesc şi didactic.

C. Adunarea Eparhială

Art.91 – Adunarea Eparhială este organul deliberativ pentru toate chestiunile administrative, culturale şi econo-mice ale Eparhiei, precum şi pentru cele care nu intră în competenţa Episcopului sau Arhiepiscopului.

Art.92 – Adunarea Eparhială se compune din reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de 1/3 clerici şi 2/3 mireni.

Numărul membrilor Adunării Eparhiale este de 30.

Art.93 – Membrii Adunării Eparhiale se aleg pe termen de 4 ani, de către delegaţii Consiliilor Parohiale pentru membrii mireni şi de către preoţi şi diaconi pentru membrii clerici, pe circumscripţii stabilite de Consiliul Eparhial şi ratificate de Adunarea Eparhială.

Art.94 – Atribuţiunile Adunării Eparhiale sunt:

a. Susţine interesele religioase şi drepturile Bisericii, conform legilor ţării;

b. Deleagă un cleric şi doi mireni ca reprezentanţi eparhiali în Adunarea Naţională Bisericească;

c. Alege pe membrii Consiliului Eparhial;

d. Alege pe membrii Consistoriului Eparhial cu aprobarea Episcopului sau Arhiepiscopului;

e. Examinează raportul general anual întocmit de Consiliul Eparhial şi hotărăşte asupra măsurilor ce trebuie luate pentru o bună chivernisire a treburilor bisericeşti;

f. Hotărăşte asupra administrării bunurilor bisericeşti eparhiale şi fundaţionale;

g. Întocmeşte bugetul Eparhiei şi instituţiilor sale şi al Fondului de Asigurare a bunurilor bisericeşti;

h. Verifică şi aprobă gestiunea financiară a Eparhiei şi instituţiilor sale şi a Fondului de asigurare a bunurilor bisericeşti;

i. Ia măsuri pentru procurarea mijloacelor necesare propăşirii culturale şi educative bisericeşti din Eparhie;

j. Înfiinţează tipografii bisericeşti, turnătorii de lumânări pentru cult în bisericile Eparhiei şi depozite de aprovizionarea bisericilor şi credincioşilor cu cele necesare cultului ortodox (icoane, cărţi religioase, vin şi făină pentru liturghii, cruciuliţe etc.);

k. Ajută bisericile sărace;

l. Acordă burse şi subvenţii;

m. Hotărăşte asupra înfiinţării, desfiinţării şi delimitării teritoriale a protopopiatelor şi parohiilor;

n. Îngrijeşte ca organele parohiale şi protopopeşti să-şi îndeplinească îndatoririle legale;

o. Îngrijeşte de bunul mers al învăţământului pentru pregătirea personalului bisericesc din Eparhie;

p. Sprijină catehizarea;

r. Hotărăşte asupra achiziţionării şi înstrăinării de bunuri mobile şi imobile, culturale şi fundaţionale ale Eparhiei.[11]

Art.95 – Adunarea Eparhială se întruneşte în sesiune ordinară odată pe an, la Duminica Samarinencii şi în sesiuni extraordinare, oridecâteori va fi nevoie.

Convocarea Adunării se face de către preşedinte.

Art.96 – Adunarea Eparhială este valabil constituită cu prezenţa majorităţii membrilor săi şi hotărăşte valabil cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art.97 – Episcopul sau Arhiepiscopul este preşedintele Adunării Eparhiale. În caz de împiedicare sau vacanţă, Adunarea este prezidată de locţiitorul Episcopului.

Art.98 – Adunarea se convoacă de preşedintele acesteia sau locţiitorul său, cu 14 zile înainte de ziua fixată pentru întrunire.

Art.99 – Hotărârile Adunării Eparhiale sau ale Consiliului Eparhial, care, după aprecierea Episcopului sau Arhiepiscopului, ar putea vătăma interesele Bisericii sau Statului, vor fi trimise cu raport motivat Consiliului Naţional Bisericesc, în termen de cel mult o lună. Executarea acestor hotărâri se face numai după confirmarea lor de către Consiliul Naţional Bisericesc.

Modul de alegere, funcţionare şi dizolvare al Adunării Eparhiale va fi prevăzut printr-un regulament.

D. Consiliul Eparhial

Art.100 – Consiliul Eparhial este organul executiv al Adunării Eparhiale şi conduce afacerile administrative bisericeşti, culturale, economice şi fundaţionale pentru Eparhia întreagă, iar în timpul dintre sesiunile Adunării Eparhiale, atribuţiunile acesteia, prevăzute de art.94, cu excepţia celor de sub literele b, c, d, e, g şi h şi celor care prin legi şi regu-lamente sunt rezervate exclusiv Adunării Eparhiale. El de asemenea verifică respectarea normelor legale cu privire la alegerile de personal bisericesc; suspendă sau dizolvă Con-siliile Parohiale şi revocă pe epitropii care s-au făcut vino-vaţi de grave abateri, dispunând instituirea unei comisii in-terimare până la alegerea unor noi organe.

Art.101 Consiliul Eparhial se compune din: Arhiepiscop sau Episcop ca preşedinte, din Episcopi-Vicari la Arhiepiscopie sau Arhierei-Vicari la Episcopie, din vicarul administrativ eparhial, precum şi dintre consilierii adminis-trativi eparhiali desemnaţi de Chiriarh, ca membri.

Din Consiliul Eparhial mai fac parte ca membrii: 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea Eparhială.

Mandatul membrilor este revocabil.

Şedinţele pot fi prezidate şi de către Episcopul-Vicar, respectiv Arhiereul-Vicar.[12]

Art.102 – Consiliul Eparhial se convoacă de către preşedintele său, oridecâteori va fi nevoie.

El ia hotărâri valabile, cu votul majorităţii membrilor săi.

E. Administraţia Eparhială

Art.103 – În executarea atribuţiilor sale, Arhiepiscopul sau Episcopul este ajutat de:

- Episcopi-Vicari la Arhiepiscopie şi Arhierei-Vicari la Episcopie;

- Vicarul administrativ eparhial;

- Consilieri administrativi eparhiali;

- Cancelaria eparhială;

- Corpul de inspecţie şi control.[13]

Organele deliberative şi executive, locale şi centrale,

ale Bisericii Ortodoxe Române

Activitatea jurisdicţională sau conducătoare a Bisericii a fost şi ea împărţită, după modelul statului, mai mult sau mai puţin întemeiat, în trei secţiuni: activitate legislativă sau deliberativă, activitate executivă şi activitate judecătorească.

Prevederile legale bisericeşti privitoare la organele deliberative şi executive ale BOR se găsesc în în principal în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române adoptat în anul 1949, cu modificările ulterioare, act normativ bisericesc ce constituie Constituţia Bisericii Ortodoxe Române, şi care a fost completat de o serie de regulamente de aplicare.

A. Organele centrale (Statutul BOR şi Regulamentul organelor centrale din Patriarhia Română)

Biserica Ortodoxă Română are ca organe centrale deliberative Sfântul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească; iar ca organe centrale executive: Consiliul Naţional Bisericesc şi Administraţia Patriarhală.

Hotărârile organelor centrale sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.

Sfântul Sinod (art. 9-15 Statut)

Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate chestiunile spirituale şi canonice, precum şi pentru cele bisericeşti de orice natură date în competenţa sa.

Principalele atribuţiuni ale Sfântului Sinod sunt:

- este forul suprem în materie dogmatică, canonică şi de cult dar numai în conformitate cu învăţătura Bisericii Ecumenice a Răsăritului;

- îşi dă avizul asupra proiectelor de legi referitoare la Biserica Ortodoxă Română;

- examinează dacă alegerile de Patriarh, Mitropoliţi, Arhiepiscopi şi Episcopi s-au săvârşit cu respectarea normelor legale în vigoare şi dacă cei aleşi îndeplinesc condiţiile canonice;

- judecă cu competenţă exclusivă şi în conformitate cu dispoziţiile sfintelor canoane, pe membrii săi pentru abaterile bisericeşti de orice natură;

- judecă recursurile clericilor în materie de caterisire;

- iniţiază, autorizează şi supraveghează tipărirea Sfintei Scripturi, a cărţilor de ritual şi a icoanelor religioase pentru trebuinţele cultului;

- ia măsuri pentru promovarea vieţii religioase şi moralităţii clerului;

- supraveghează şi controlează din punct de vedere dogmatic, moral şi artistic, operele de literatură şi artă bisericească ortodoxă;

Sfântul Sinod se compune din Patriarh, ca Preşedinte şi toţi Mitropoliţii, Arhiepiscopii, Episcopii eparhioţi, Episcopii-Vicari şi Arhiereii-Vicari în funcţiune, ca membri. În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar în lipsa acestuia, Mitropolitul Ardealului, urmând apoi al Olteniei, al Banatului sau cel mai vechi Arhiepiscop sau Episcop în hirotonie.

Sfântul Sinod se întruneşte în sesiune ordinară o dată pe an, iar în sesiune extraordinară ori de câte ori va fi nevoie. Convocarea, cu arătarea ordinii de zi, se va face de către Preşedintele Sfântului Sinod, în timp util.

Sfântul Sinod este valabil constituit cu prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi. El ia hotărâri valabile cu votul (“pe faţă” sau “secret”) majorităţii membrilor prezenţi.

Sfântul Sinod poate chema la consfătuire pe reprezentanţii clerului, ai mânăstirilor şi ai învăţământului teologic.

Pentru studierea chestiunilor şi formularea propunerilor ce urmează a se supune deliberării, Sfântul Sinod lucrează pe patru comisiuni: afaceri externe; doctrină, viaţă religioasă şi pentru mânăstiri; canonico-juridică şi pentru disciplină; învăţământ.

Şedinţele Sfântului Sinod nu sunt publice. (art. 16 Regulamentul organelor centrale din patriarhia Română)

Sinodul Permanent

În timpul dintre sesiunile Sfântului Sinod, funcţionează Sinodul Permanent care exercită o parte dintre atribuţiile Sfântului Sinod, mai puţin importante sau atunci când există urgenţă.

Sinodul Permanent se compune din Patriarh, ca Preşedinte şi Mitropoliţii în funcţiune, ca membri.

Sinodul Permanent se întruneşte la convocarea Preşedintelui său, ori de câte ori va fi nevoie. El ia hotărâri valabile, cu votul majorităţii membrilor săi.

Adunarea Naţională Bisericească

Adunarea Naţională Bisericească este organul reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Române, pentru toate chestiunile economico-administrative, precum şi pentru cele care nu intră în competenţa Sfântului Sinod.

Principalele atribuţii ale Adunării Naţionale Bisericeşti sunt:

- A susţine interesele şi drepturile Bisericii Ortodoxe Române;

- A reglementa şi conduce treburile patrimoniale, culturale, fundaţionale şi epitropeşti ale întregii Biserici;

- A susţine aşezămintele culturale, filantropice şi economice ale Bisericii;

- A hotărî asupra schimbării titulaturii Mitropoliilor, Arhiepiscopiilor şi Episcopiilor, a întinderii lor teritoriale şi a înfiinţării de noi Eparhii;

- A examina raportul general anual şi a vota bugetul general al Patriarhiei

- A îndruma, verifica şi controla administraţia şi gestiunea bunurilor părţilor componente ale Bisericii;

Adunarea Naţională Bisericească se compune din câte trei reprezentanţi ai fiecărei Eparhii, un cleric şi doi mireni, delegaţi din Adunările Eparhiale respective, pe termen de patru ani. ANB are 6 comisiuni permanente.

Membrii Sfântului Sinod fac parte de drept din Adunarea Naţională Bisericească.

Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti este Patriarhul, iar în lipsă, unul dintre Mitropoliţii, Arhiepiscopii sau Episcopii în funcţiune

Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte la convocarea Preşedintelui, în sesiune ordinară, odată pe an, iar în sesiuni extraordinare ori de câte ori va fi nevoie.

Adunarea Naţională Bisericească este valabil constituită cu prezenţa majorităţii membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Şedinţele sunt publice sau secrete.

Consiliul Naţional Bisericesc (Art. 25-27 Statut)

Consiliul Naţional Bisericesc este organul suprem administrativ pentru afacerile întregii Biserici şi totdeodată organul executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti. El se compune din nouă membri, trei clerici şi şase mireni, aleşi din Adunarea Naţională Bisericească pe termen de 4 ani şi din consilierii administrativi patriarhali, ca membrii permanenţi şi care nu pot ocupa altă funcţiune.

Consiliul Naţional Bisericesc exercită atribuţiile Adunării Naţionale Bisericeşti, cu excepţia înfiinţării şi modificării de Eparhii şi examinarea raportului general anual pe care îl întocmeşte şi îl supune atenţiei ANB

Preşedintele Consiliului Naţional Bisericesc este Patriarhul, iar în lipsă locţiitorul său. Membrii Sfântului Sinod pot participa cu vot deliberativ la şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc. Prin preşedintele său are inclusiv atribuţia de a dizolva Adunările Eparhiale pentru abateri dăunătoare bunului mers al Bisericii.

Consiliul Naţional Bisericesc se întruneşte la convocarea Preşedintelui, ori de câte ori va fi nevoie.

Organele executive centrale

Patriarhul (art. 28-30 Statut)

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este şi Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei. (până în 1990 titulatura Mitropolitul Ungro-Vlahiei)

Patriarhul este Întâiul Stătător între Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române.

El poartă ca semn distinctiv două engolpioane şi o cruce, culion şi o camilafcă albă cu cruce.

Patriarhul are următoarele atribuţiuni:

a. Convoacă şi prezidează organele deliberative centrale ale Bisericii Ortodoxe Române;

b. Aduce la îndeplinire hotărârile organelor deliberative centrale ale Bisericii Ortodoxe Române;

c. Reprezintă Patriarhia Română în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin împuterniciţi legali;

d. Întreţine raporturi cu celelalte Biserici creştine ortodoxe în chestiunile bisericeşti;

e. Dă pastorale pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu încuviinţarea Sinodului Permanent sau a Sinodului Plenar;

f. Trimite sfaturi frăţeşti Ierarhilor din ţară şi împacă neînţelegerile personale dintre aceştia;

g. Se îngrijeşte de completarea eparhiilor vacante;

h. Vizitează colegial, când va găsi de bine, pe Ierarhii Bisericii;

i. Prezidează colegiul electoral pentru alegerea Mitropoliţilor;

j. Hirotoneşte, împreună cu alţi Ierarhi, potrivit Sfintelor Canoane, pe Mitropoliţi;

k. Numeşte locţiitori de Mitropoliţi în cazul vacanţelor mitropolitane;

l. Primeşte plângerile aduse împotriva Chiriarhilor şi cu autorizaţia Sinodului Permanent dispune cercetarea lor, iar rezultatul celor constatate îl aduce la cunoştinţa Sfântului Sinod;

B. Administraţia Patriarhală (art. 31-38 Statut)

În exercitarea atribuţiilor sale executive, Patriarhul este ajutat de:

- Episcopi-Vicari Patriarhali, asimilaţi în drepturile de salarizare, pomenire şi cinstire cu episcopii eparhioţi;

- Vicarul administrativ patriarhal şi consilieri administrativi patriarhali, care fac parte de drept din Consiliul Naţional Bisericesc şi se aleg de Adunarea Naţională Bisericească;

- Cancelaria patriarhală. Toate lucrările administrative ale organelor deliberative şi executive centrale ale Bisericii se execută prin Cancelaria Patriarhală;

- Corpul de inspecţie şi control.

Organele parohiale

Parohul (art. 47-51 Statut)

Parohul, ca împuternicit al Episcopului, este conducătorul sufletesc al credincioşilor din parohie, iar în orânduirea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi organ executiv al Adunării Parohiale şi Consiliului Parohial.

Atribuţiile şi obligaţiunile parohului, în afară de cele harismatice, didactice şi de conducere spirituală a parohiei, sunt următoarele:

- Aduce la îndeplinire toate dispoziţiile Statutului şi regulamentelor în ceea ce priveşte parohia;

- Reprezintă parohia în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi, legal împuterniciţi;

- Convoacă şi prezidează Adunarea Parohială şi Consiliul Parohial;

- Aduce la îndeplinire dispoziţiile organelor superioare;

- Îngrijeşte de aducerea la îndeplinire a hotărârilor Adunării Parohiale şi ale Consiliului Parohial;

- Ţine un registru despre toţi parohienii, însemnând: numele, prenumele, ocupaţia, data naşterii, botezului, cununiei, morţii şi data eventualei mutări din parohie;

- Controlează administrarea averii bisericeşti, instituţiilor culturale şi fundaţionale bisericeşti din parohie;

- Întocmeşte şi ţine la zi inventarul averii parohiei.

Parohul, preoţii slujitori, diaconii şi personalul bisericesc inferior, trebuie să locuiască în parohie.

La parohiile cu mai mulţi preoţi slujitori, aceştia sunt egali în drepturile şi datoriile harismatice, didactice şi de conducere spirituală.

Fiecare preot slujitor va avea în cuprinsul parohiei un sector bine definit de către Chiriarh.

Adunarea Parohială (art. 52-59 Statut)

Parohia are ca organ deliberativ Adunarea Parohială.

Adunarea Parohială este compusă din toţi bărbaţii credincioşi majori ai parohiei, de sine stătători, nepătaţi şi care îşi îndeplinesc îndatoririle morale şi materiale, faţă de biserică şi aşezămintele ei.

Adunarea Parohială are următoarele atribuţii:

- Alege membrii Consiliului Parohial şi pe cei ai Comitetului Parohial;

- Verifică activitatea Consiliului Parohial;

- Întocmeşte bugetul parohial, administrează averea parohială, verifică şi aprobă gestiunea anuală a parohiei;

- Ia hotărâri cu privire la zidirea, repararea şi înzestrarea bisericii, a casei parohiale şi a altor clădiri parohiale;

- Fixează cuantumul maximal al taxelor benevole de cult în favoarea parohiei;

- Hotărăşte cu privire la cumpărarea de imobile şi la vânzarea şi grevarea imobilelor parohiale;

Hotărârile Adunării Parohiale şi ale Consiliului Parohial privitoare la averea parohială sunt supuse verificării şi aprobării Consiliului Eparhial.

Adunarea Parohială va fi convocată de preşedinte, cu cel puţin o săptămână înainte de data fixată pentru întrunire, înştiinţând despre aceasta şi pe protopop. Preşedintele Adunării Parohiale este preotul paroh sau locţiitorul său. În cazul în care la Adunare ia parte şi protopopul, acesta va prezida şedinţa.

Adunarea Parohială se întruneşte în şedinţă ordinară odată pe an şi anume în primul trimestru al anului şi în şedinţe extraordinare, ori de câte ori va fi nevoie.

Adunarea Parohială este valabil constituită cu prezenţa a cel puţin o zecime din totalul membrilor înscrişi în lista membrilor Adunării.

Adunarea Parohială ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Împotriva hotărârilor Adunării Parohiale sau ale Consiliului Parohial, se poate face contestaţii la Consiliul Eparhial.

Contestaţiile se introduc în termen de 14 zile libere la Protopopiat, care le va înregistra şi înainta, odată cu avizul său, Consiliului Eparhial.

Consiliul Parohial (art. 60-64 Statut)

Consiliul Parohial este organul administrativ şi executiv al Adunării Parohiale.

Adunarea Parohială alege dintre membrii săi un număr de şapte, nouă sau 12 membri - după cum parohia are până la 1.500, 2.500 şi peste 2.500 de suflete - care formează Consiliul Parohial. Tatăl şi fiul, fraţii, socrul şi ginerele nu pot fi împreună membri ai Consiliului Parohial.

Fac parte de drept din Consiliul Parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh ca preşedinte, ceilalţi preoţi şi diaconi din parohie şi primul cântăreţ al bisericii parohiale, ca membri.

Membrii Consiliului Parohial şi doi supleanţi se aleg pe termen de patru ani. Ei sunt onorifici şi pot fi realeşi.

Pentru activitate potrivnică bisericii sau parohiei, membrii Consiliului Parohial pot fi revocaţi de Consiliul Eparhial la cererea întemeiată a parohului.

Consiliul Parohial exercită pe timpul cât Adunarea Parohială nu este întrunită, majoritatea atribuţiilor acesteia.

Consiliul Parohial ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor săi.

Şedinţele Consiliului Parohial sunt prezidate de preotul paroh.

Consiliul alege unul sau mai mulţi epitropi care sunt administratorii averii parohiale sub controlul parohului.

Organele parohiale care nu administrază bine treburile ce le sunt încredinţate sau nu respectă dispoziţiile legale şi regulamentare pot fi dizolvate de Consiliul Eparhial sau de Chiriarh.

Organele Eparhiale

Eparhiile sunt unităţi teritoriale bisericeşti sub conducerea unui Episcop, constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate şi din mânăstirile aflate pe acel teritoriu.

Eparhiile au ca organ de conducere harismatică, catehetică şi jurisdicţională, pe un Episcop sau Arhiepiscop, ca organ deliberativ Adunarea Eparhială, iar ca organ executiv Consiliul Eparhial.

Episcopul şi Arhiepiscopul (art. 89-90 Statut)

Drepturile şi îndatoririle Episcopului sau Arhiepiscopului sunt:

a. Conduce Eparhia în marginile prescrise de canoanele şi de normele în vigoare;

b. Se îngrijeşte de bunul mers al vieţii bisericeşti din Eparhie şi de funcţionarea normală a organelor ei;

c. Convoacă şi prezidează organele deliberative ale Eparhiei şi îngrijeşte de aducerea la îndeplinire a hotărârilor acestora;

d. Reprezintă Eparhia în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi legal împuterniciţi;

e. Hirotoneşte clerici şi conferă distincţiuni bisericeşti;

f. Numeşte personalul bisericesc sau îl confirmă, în caz de alegere, cu respectarea normelor legale;

g. Aprobă sau respinge motivat sentinţele pronunţate de Consistoriul Eparhial;

h. Face cât mai des vizite canonice în Eparhia sa, pentru a controla mersul treburilor bisericeşti, a mângâia şi a lumina direct pe credincioşi, referind despre cele constatate Sfântului Sinod şi Adunării Eparhiale;

i. Acordă dispense bisericeşti de căsătorie şi desface căsătoria bisericească, după ce s-a pronunţat divorţul de către judecătoria civilă;

j. În cazuri de vinovăţie gravă şi vădită, poate suspenda din funcţiune personalul bisericesc de orice fel, din Eparhia sa, chiar înainte de începerea cercetărilor, care însă vor fi făcute în termen de cel mult 30 zile de la data suspendării;

k. Episcopul este dator a sta neîntrerupt în Eparhie, afară de cazul când ia parte la şedinţele Sfântului Sinod sau alte întruniri oficiale, sau cu încuviinţarea primită de la Mitropolit;

l. Acordă concedii mai mari de 8 zile pe an, personalului bisericesc şi didactic.

Adunarea Eparhială (art. 91-99 Statut)

Adunarea Eparhială este organul deliberativ pentru toate chestiunile administrative, culturale şi economice ale Eparhiei, precum şi pentru cele care nu intră în competenţa Episcopului sau Arhiepiscopului.

Adunarea Eparhială se compune din reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de 1/3 clerici şi 2/3 mireni. Numărul membrilor Adunării Eparhiale este de 30.

Membrii Adunării Eparhiale se aleg pe termen de 4 ani, de către delegaţii Consiliilor Parohiale pentru membrii mireni şi de către preoţi şi diaconi pentru membrii clerici. (aşa cum se arartă în Reulamentul special întocmit de Sfântul Sinod)

Atribuţiunile Adunării Eparhiale sunt:

a. Susţine interesele religioase şi drepturile Bisericii, conform legilor ţării;

b. Deleagă un cleric şi doi mireni ca reprezentanţi eparhiali în Adunarea Naţională Bisericească;

c. Alege pe membrii Consiliului Eparhial;

d. Alege pe membrii Consistoriului Eparhial cu aprobarea Episcopului sau Arhiepiscopului;

e. Examinează raportul general annual, întocmeşte bugetul Eparhiei şi hotărăşte asupra administrării bunurilor bisericeşti eparhiale şi fundaţionale;

f. Hotărăşte asupra înfiinţării, desfiinţării şi delimitării teritoriale a protopopiatelor şi parohiilor;

g. Îngrijeşte ca organele parohiale şi protopopeşti să-şi îndeplinească îndatoririle legale;

Adunarea Eparhială se întruneşte în sesiune ordinară odată pe an, la Duminica Samarinencii şi în sesiuni extraordinare, oridecâteori va fi nevoie.

Adunarea Eparhială este valabil constituită cu prezenţa majorităţii membrilor săi şi hotărăşte valabil cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Episcopul sau Arhiepiscopul este preşedintele Adunării Eparhiale.

Hotărârile Adunării Eparhiale sau ale Consiliului Eparhial, care, după aprecierea Episcopului sau Arhiepiscopului, ar putea vătăma interesele Bisericii sau Statului, vor fi trimise cu raport motivat Consiliului Naţional Bisericesc, în termen de cel mult o lună. Executarea acestor hotărâri se face numai după confirmarea lor de către Consiliul Naţional Bisericesc.

Consiliul Eparhial (art. 100-102 Statut)

Consiliul Eparhial este organul executiv al Adunării Eparhiale şi conduce afacerile administrative bisericeşti, culturale, economice şi fundaţionale pentru Eparhia întreagă.

El verifică respectarea normelor legale cu privire la alegerile de personal bisericesc; suspendă sau dizolvă Consiliile Parohiale şi revocă pe epitropii care s-au făcut vinovaţi de grave abateri, dispunând instituirea unei comisii interimare până la alegerea unor noi organe.

Consiliul Eparhial se compune din: Arhiepiscop sau Episcop ca preşedinte, din Episcopi-Vicari la Arhiepiscopie sau Arhierei-Vicari la Episcopie, din vicarul administrativ eparhial, precum şi din consilierii administrativi eparhiali desemnaţi de Chiriarh, ca membri.

Din Consiliul Eparhial mai fac parte ca membri: 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea Eparhială. Mandatul membrilor este revocabil.

Consiliul Eparhial se convoacă de către preşedintele său, oridecâteori va fi nevoie.

El ia hotărâri valabile, cu votul majorităţii membrilor săi.

Administraţia Eparhială

În executarea atribuţiilor sale, Arhiepiscopul sau Episcopul este ajutat de:

- Episcopi-Vicari la Arhiepiscopie şi Arhierei-Vicari la Episcopie;

- Vicarul administrativ eparhial şi consilieri administrativi eparhiali;

- Cancelaria eparhială şi corpul de inspecţie şi control.



[1] Alineatul 1 modificat succesiv prin Hot.ANB nr.3161/26 febr. 1950; alineatul 2 modificat Hot.ANB din 26 febr.1950; nr. 8576/10 iun.1973 şi nr.9084/26 sept.1990

[2] Alineatul 2 modificat succesiv prin Hot.ANB nr.3161/26 febr. 1950 şi nr.9084/26 sept.1990

[3] Alineatul 1 modificat prin Hot.ANB nr.9084/26 sept.1990

[4] Litera “i” modificată succesiv prin Hot.ANB nr.22856/10 nov. 1951 şi nr.5044/15 iun.1952

[5] Alineatul 1 modificat prin Hot.ANB nr.9084/26 sept.1990

[6] Alineatul 2 modificat prin Hot.ANB nr.9084/26 sept.1990

[7] Paragraful 2 modificat succesiv prin Hot.ANB nr.3161/26 febr. 1950; nr.8576/10 iun.1973 şi nr.1047/24 febr.2000

[8] Paragraful 3 modificat prin Hot.ANB nr.1047/24 febr. 2000

[9] Articol modificat prin Hot.ANB nr.9084/26 sept.1990

[10] Articol modificat prin Hot.ANB nr.22851/10 nov.1951

[11] Literele “g” şi “h” modificate succesiv prin Hot.ANB nr.5044/ 15 iun.1952 şi Hot.ANB din 17 dec.1961

[12] Alineatele 2, 3 şi 4 modificate prin Hot.ANB din 4 iun.1967; ul-terior, alineatele 1 şi 4 modificat prin Hot.ANB nr.1047/24 febr. 2000;

[13] Alineatele 2, 3 şi 4 modificat prin Hot.ANB nr.1047/24 febr. 2000

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...